Erau unii care s-au rătăcit de la aceste lucruri, adică de la o inimă curată, o conştiinţă bună şi o credinţă neprefăcută. Sintagma: n-au nimerit ţinta poate însemna fie că nu au ţintit corect, fie salva lor nu a ajuns la ţintă. Evident, sensul primar este că nu au ţintit corect. Cu alte cuvinte, nu s-a pus aici problema că ei s-ar fi străduit să nimerească ţinta, dar că au dat greş. Ci sensul clar este că nici măcar nu au năzuit spre realizarea acestor lucruri. Prin urmare, ei au rătăcit în vorbiri deşarte. Predicarea lor era lipsită de noimă, nu ducea nicăieri şi nu avea ca urmare sfinţirea oamenilor.
Pavel foloseşte frecvent termenul unii în epistola aceasta. Pe când scria 1Timotei, învăţătorii aceştia falşi reprezentau doar o mică minoritate în cadrul bisericii. Când vom ajunge însă la 2Timotei, vom vedea că termenul „unii" nu mai apare cu aceeaşi frecvenţă, deoarece între timp s-a schimbat echilibrul de forţe. Alunecarea de la credinţă atinsese proporţii, generalizându-se. Minoritatea a devenit între timp majoritatea.