Poate că lucrul cel mai important pe care trebuie să-l înţelegem din acest verset este că porunca nu se referă la Legea lui Moise sau la cele zece porunci (Decalogul), ci la sarcina încredinţată în versetele 3 şi 4, aşa cum reiese foarte limpede din traducerea NKJV: Acum scopul poruncii este dragostea... Pavel spune că ţelul sarcinii pe care i-a dat-o el lui Timotei a fost acela de a produce nu doar o teologie corectă, ci dragoste dintr-o inimă curată, dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă ne-prefăcută. Aceste lucruri îşi vor face numaidecât simţită prezenţa, ori de câte ori se vesteşte evanghelia harului lui Dumnezeu.
Negreşit în dragoste e cuprinsă dragostea faţă de Dumnezeu, dragostea faţă de ceilalţi credincioşi şi faţă de lume în general. Ea trebuie să izvorască dintr-o inimă curată. Dacă viaţa lăuntrică a unei persoane nu este curată, atunci din ea nu poate izvorî o adevărată dragoste creştină, Dragostea aceasta trebuie să fie în acelaşi timp produsul secundar al unei conştiinţe bune, adică o conştiinţă din care să lipsească ofensele aduse lui Dumnezeu şi semenilor. În fine, dragostea aceasta trebuie să fie rezultatul unei credinţe ne-prefăcute, adică una sinceră, fără mască.
Învăţăturile false nu puteau produce niciodată lucrurile enumerate de Pavel. Virtuţile enumerate de apostol nu provin din „basme şi genealogii"! Doar predarea harului lui Dumnezeu poate produce o inimă curată, o conştiinţă bună şi o credinţă neprefăcută, care are ca urmare practică dragostea.
Versetul 5 ne spune care este testul prin care putem identifica toate învăţăturile adevărate - anume, după rezultate. Produc ele rezultatele enumerate de Pavel? Atunci sunt adevărate.