Pavel se prezintă mai întâi pe sine, ca apostol al lui Isus Cristos. Un apostol este un „trimis". Aşadar Pavel spune că a fost rânduit de Dumnezeu să desfăşoare o lucrare misionară. împuternicirea lui Pavel a fost prin porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru şi Domnul Isus Cristos, nădejdea noastră. Aceste cuvinte subliniază că nu Pavel a fost cel care a ales de la sine această slujbă, ca mijloc de subzistenţă, după cum nu oamenii l-au ordinat pentru lucrarea sa. Ci el a primit o chemare precisă de la Dumnezeu pentru a predica, a-i învăţa pe oameni şi a suferi. În versetul acesta, Dumnezeu Tatăl este numit Mântuitorul nostru.
De obicei, în Noul Testament Domnul Isus este numit Mântuitorul, ne-existând nici o contradicţie în asta. Dumnezeu este Mântuitorul oamenilor în sensul că El doreşte mântuirea lor, că L-a trimis pe Fiul Său să realizeze lucrarea de răscumpărare şi că le dă viaţă veşnică tuturor celor care îl primesc pe Domnul Isus prin credinţă. Cristos este Mântuitorul în sensul că El realmente S-a dus la cruce şi a isprăvit lucrarea ce trebuia săvârşită pentru ca Dumnezeu să-i poată mântui pe păcătoşi, cu îndeplinirea cerinţelor neprihănirii Sale.
Domnul Isus Cristos este denumit aici nădejdea noastră. Asta ne aminteşte de Coloseni 1:27: „Cristos în voi, nădejdea slavei." Singura noastră nădejde de a ajunge în rai se află în Persoana şi lucrarea Domnului Isus. De fapt, toate perspectivele minunate pe care ni le prezintă Biblia sunt ale noastre doar în virtutea legăturii noastre cu Cristos Isus.
Notaţi şi Efeseni 2:14, unde Cristos e pacea noastră, precum şi Coloseni 3:4, unde El este viaţa noastră. Cristos este pacea noastră, Cel care se ocupă de problema păcatelor comise de noi în trecut; Cristos este viaţa noastră, în sensul că este Cel ce se ocupă de problema puterii pentru timpul de acum; iar Cristos este nădejdea noastră, în sensul că se ocupă de problema izbăvirii în viitor.