Răpirea are două aspecte: mântuirea şi mânia. Pentru credincios înseamnă consumarea mântuirii sale în cer. Pentru necredincios, înseamnă inaugurarea unui timp de mânie pe pământ.
Întrucât suntem ai zilei, Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânia pe care o va turna în perioada Marii Strâmtorări, ci la mântuire în sensul cel mai deplin al cuvântului - eliberarea de orice fel de prezenţă a păcatului.
Unii cred că mânia de aici se referă la pedeapsa pe care o vor suferi necredincioşii în iad: Desigur, este adevărat că Dumnezeu nu ne-a rânduit la aceasta, dar este inutil să introducem acest gând aici. Pavel nu vorbeşte despre iad, ci despre evenimentele viitoare care vor avea loc pe pământ. Contextul se ocupă de Ziua Domnului - cea mai mare perioadă de mânie din istoria omului pe pământ (Matei 24:21). Noi nu avem nici o programare în faţa gâdelui, ci întâlnirea noastră se va face cu Mântuitorul.
Unii spun că Marea Strâmtorare este vremea mâniei lui Satan (Apocalipsa 12:12), nu mânia lui Dumnezeu. Ei afirmă că biserica va trece prin mânia lui Satan, dar că va fi izbăvită de mânia lui Dumnezeu la a Doua Venire a lui Cristos. Dar versetele următoare vorbesc despre mânia lui Dumnezeu şi a Mielului iar cadrul este cel al perioadei Marii Strâmtorări: Apocalipsa 6:16,17;14:9,10,19;15:1,7;16:1,19.