Sfinţii ştiau deja despre ziua Domnului. Ei erau conştienţi că nu se cunoaşte timpul exact şi că ea va veni când se aşteaptă oamenii mai puţin la ea. Ce vrea să spună Pavel prin sintagma: ziua Domnului? În mod cert, nu este o zi de douăzeci şi patru de ore, ci o perioadă de timp cu anumite caracteristici.

În Vechiul Testament termenul acesta s-a folosit pentru desemnarea unei perioade de judecată, pustiire şi întuneric (Isaia 2:12;Isaia 13:9-16;Ioel 2:1,2). A fost perioada în care Dumnezeu a pornit la atac împotriva duşmanilor Israelului, pedepsindu-i cum se cuvine (Ţefania 3:8-12;Ioel 3:14-16;Obadia 15-17;Zaharia 12:8,9). Dar prin ziua Domnului s-a înţeles de asemenea orice ocazie în care Dumnezeu şi-a pedepsit poporul Său, pentru idolatria şi căderea sa în păcat (Ioel 1:15-20;Amos 5:18;Ţefania 1:7-18). În esenţă, ea se referea la judecata păcatului, la biruinţa cauzei Domnului (Ioel 2:31,32) şi la nespusa binecuvântare a oamenilor Săi credincioşi.

În viitor ziua Domnului va acoperi cam aceeaşi perioadă ca şi timpurile şi perioadele. Va începe după Răpire şi va cuprinde:

1. Marea Strâmtorare (sau Tribulaţia), adică vremea necazului lui Iacov (Daniel 9:27;Ieremia 30:7;Matei 24:4-28;2Tesaloniceni 2:2;Apocalipsa 6:1-19:16).

2. Venirea lui Cristos, împreună cu sfinţii Săi (Maleahi 4:1-3;2Tesaloniceni 1:7-9).

3. Domnia de o mie de ani a lui Cristos pe pământ - Ioel 3:18 (cf. versetului 14);Zaharia 14:8,9 (cf. versetului 1).

4. Distrugerea finală a cerurilor şi a pământului prin foc (2Petru 3:7, 10).

Ziua Domnului este acel timp când Iehova va interveni public în treburile oamenilor, fiind marcat de judecata duşmanilor Israelului şi a segmentului apostat al naţiunii Israel, precum şi prin izbăvirea poporului Său, prin stabilirea împărăţiei de pace şi prosperitate a lui Cristos şi de slavă pentru El însuşi.

Apostolul le aminteşte cititorilor săi că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea, adică pe neaşteptate, luându-i pe oameni prin surprindere. Întreaga lume va fi total nepregătită.