Rugăciunea trebuie să fie atitudinea permanentă a creştinului - fără ca prin aceasta el să-şi neglijeze îndatoririle sale obişnuite, pentru a se consacra în întregime rugăciunii. Desigur, el se va ruga la anumite momente bine stabilite din zi, dar se va ruga şi inopinat, când se iveşte nevoia; şi se va bucura de o părtăşie necurmată cu Domnul în rugăciune.