Versetul acesta pare să fie adresat conducătorilor spirituali ai adunării, spunându-le cum să se ocupe de fraţii problematici:
1. Avertizaţi-i pe cei ne-disciplinaţi - adică pe cei ce nu se astâmpără, ci ţin cu orice preţ să tulbure pacea bisericii, prin comportamentul lor iresponsabil. Aici prin ne-disciplinaţi se înţelege cei ce refuză să muncească. Sunt identici cu cei descrişi la 2Tesaloniceni 3:6-12, care umblă în neorânduială, ne-lucrând şi băgându-se în treburile altora.
2. Mângâiaţi-i pe cei deznădăjduiţi - adică pe cei ce au nevoie în permanenţă de îndemnuri, pentru a putea fi ajutaţi să depăşească dificultăţile lor şi să rămână statornici în Domnul.
Cu privire la felul în care redă versetul acesta versiunea KJV: Comfort the feeble-minded (adică: mângâiaţi-i pe cei cu mintea slabă), Ockenga face următoarea remarcă: „Dacă textul s-ar fi referit într-adevăr la cei cu mintea slabă (adică înapoiaţii mintal), şi atunci ar fi trebuit să-i mângâiem, căci oamenii aceştia au obiceiul să se adune acolo unde se vesteşte evanghelia.” Şi apoi nu este oare acesta un tribut la adresa evangheliei şi a bisericii creştine? Cel puţin aici oamenii aceştia găsesc înţelegere, iubire şi consideraţie.
3. Sprijiniţi-i pe cei slabi - adică ajutaţi-i pe cei ce sunt slabi din punct de vedere spiritual, moral sau fizic. Ideea principală care se desprinde de aici este probabil aceea a sprijinului spiritual şi moral acordat celor slabi în credinţă, deşi nu trebuie exclusă şi ideea de sprijin financiar.
4. Fiţi răbdători faţă de toţi - Etalaţi harul îndelungii răbdări, atunci când alţii au tendinţa să vă irite sau să vă provoace.