Poate că bătrânii bisericii din Tesalonic i-au mustrat pe cei ce s-au lăsat de lucru, trăind pe spinarea altora. Şi fără îndoială că trântorii nu au primit prea bine sfatul! Ceea ce explică îndemnul dat acum conducătorilor şi celor aflaţi sub conducerea lor.
Când Pavel îi îndeamnă pe sfinţi să-i recunoască pe cei care lucrează printre ei, el vrea să spună că îndrumătorii lor spirituali trebuie respectaţi şi ascultaţi - aşa cum reiese din cuvintele: „care vă conduc în Domnul şi vă sfătuiesc." Bătrânii sunt păstori asistenţi ai oilor lui Dumnezeu, având atribuţia de a-i învăţa pe alţii, de a conduce şi de a preveni.
Versetul acesta e unul dintre numeroasele din Noul Testament care arată că în bisericile apostolice în biserica primară nu exista sistemul de conducere de către un singur om. Exista în schimb un grup de presbiteri în fiecare adunare, care păstorea turma locală, cum arată Denney:
„La Tesalonic nu exista un singur preşedinte sau cleric, în sensul nostru actual, care să posede într-un anumit grad responsabilitatea exclusivă; ci preşedinţia se afla în mâinile unei pluralităţi de oameni.”
Dar absenţa sistemului de conducere al unui singur om nu justifică nici cealaltă extremă: conducerea de către toţi oamenii. Adunarea nu trebuie să devină o democraţie, ci o aristocraţie, adică guvernarea să fie exercitată de cei mai calificaţi.