Învăţătorii biblici adesea obiectează faţă de actuala împărţire a Scripturii pe capitole, argumentând că (de multe ori) subiectul ar trebui să continue fără nici o întrerupere. Dar aici despărţirea textului în două capitole (4 şi 5) este necesară, întrucât Pavel abordează o nouă temă. El curmă discutarea temei Răpirii, ocupându-se de Ziua Domnului. Cuvintele: cât despre (traducerea termenilor peri de din greacă) semnalează o nouă direcţie, aşa cum se întâmplă de atâtea ori la 1Corinteni.
Pentru credincioşii adevăraţi, Răpirea este o nădejde care ne aduce multă mângâiere, dar ce va însemna ea pentru cei ce nu sunt în Cristos? Va însemna începutul perioadei denumite aici timpuri şi perioade. Această perioadă are un caracter preponderent iudaic. În acest timp Dumnezeu se va ocupa din nou de naţiunea Israel, derulând evenimentele de la sfârşitul timpului pe care le-au prezis profeţii din Vechiul Testament. Când apostolii L-au întrebat pe Isus când îşi va întemeia El împărăţia. El le-a răspuns că nu e treaba lor să ştie timpurile şi perioadele (Fapte 1:7). Se pare că timpurile şi perioadele acoperă intervalul anterior întemeierii împărăţiei, precum şi perioada propriu-zisă a împărăţiei.
Pavel nu considera că este nevoie să le scrie tesalonicenilor despre timpuri şi perioade - în primul rând, pentru că pe ei nu-i vor afecta, ei fiind răpiţi la cer înainte de a începe aceste epoci.
De asemenea, timpurile şi perioadele, alături de Ziua Domnului, sunt teme pe care le găsim în Vechiul Testament. Răpirea este o taină (1Corinteni 15:51), ce nu mai fusese descoperită până la apostoli.