Imoralitatea sexuală (sau desfrâul) este un păcat împotriva Duhului Sfânt al lui Dumnezeu (1Corinteni 6:19); este un păcat împotriva propriului trup al celui ce-l săvârşeşte (1Corinteni 6:18); dar mai este şi un păcat împotriva tuturor celorlalte persoane. Prin urmare, Pavel adaugă: pentru ca nimeni să nu profite de fratele său şi să nu se poarte cu nedreptate faţă de el în această privinţă. Cu alte cuvinte, creştinul nu are voie să iasă din perimetrul căsătoriei înşelându-şi fratele prin faptul că fură afecţiunile soţiei fratelui său. Deşi aceste abateri nu sunt pedepsite de tribunalele din vremea noastră, Domnul este Răzbunătorul tuturor acestor lucruri. Păcatele sexuale au consecinţe groaznice pe plan fizic şi mental, provocând tot felul de tulburări şi dezordini în viaţa de acum a celui care le comite, ca să nu mai spunem de consecinţele şi mai groaznice pe care le vor avea în veşnicie, dacă aceste păcate nu vor fi mărturisite şi iertate. Pavel îi avertizase deja pe tesaloniceni cu privire la aceste lucruri.
Unul dintre cei mai talentaţi scriitori britanici (Oscar Wilde, care şi-a părăsit soţia minunată pentru a se angaja în homosexualitate) din veacul al nouăsprezecelea, care a căzut în păcat sexual, sfârşind în închisoare şi dizgraţie, a scris următoarele:
„Zeii mi-au dăruit aproape tot ce mi-am dorit. Dar eu m-am lăsat înduplecat de îndelungatele intervaluri de plăcere senzuală şi fără rost. Sătul de a mai fi pe culmi, m-am coborât de bună voie în căutarea unor noi senzaţii. Am ajuns să nu-mi mai pese de vieţile altora. Mi-am găsit plăcerea unde am vrut, mergând apoi mai departe. Am uitat că orice acţiune, cât de mică, pe care o întreprindem în viaţa de toate zilele duce fie la formarea, fie la deformarea caracterului şi că, prin urmare, ceea ce a făcut cineva în cămăruţa lui ascunsă va fi vestit într-o bună zi de pe acoperişurile caselor. Am încetat să mai fiu stăpân peste mine însumi. Nu mai eram căpitanul sufletului meu şi nici nu mai ştiam acest lucru. Am permis plăcerii să mă domine şi am sfârşit într-un oribil dezastru.”
El a devenit astfel nepăsător faţă de vieţile altora sau, cum se exprimă Pavel, s-a purtat cu viclenie şi cu nedreptate faţă de fratele său, în această privinţă.