Voia lui Dumnezeu pentru oamenii Lui este sfinţirea lor. A sfinţi înseamnă a pune deoparte pentru uz divin. Într-o privinţă, toţi credincioşii au fost puşi deoparte, despărţiţi de lume şi ataşaţi slujirii Domnului - aceasta fiind aşa-numita sfinţire poziţională, care este desăvârşită şi completă (1Corinteni 1:2;Evrei 10:10). Dar, în altă privinţă, credincioşii trebuie să se sfinţească pe ei înşişi, adică, să se dezlipească de toate formele de păcat - aceasta fiind aşa-numita sfinţire practică sau progresivă. Ea este un proces care îşi va urma cursul până la moartea credinciosului sau până la întoarcerea Domnului. Or, tocmai cu acest sens este folosit termenul sfinţire în versetul 3. (Vezi discuţia ce urmează, pe marginea sfinţirii la 5:23.)
Păcatul concret asupra căruia le atrage Pavel atenţia este cel al activităţii sexuale nelegiuite şi în acest fragment probabil acest păcat este totuna cu adulterul. Este unul din principalele păcate ale lumii păgâne. îndemnul: să vă feriţi de imoralitate sexuală este la fel de binevenit şi necesar astăzi ca în primul veac al existenţei bisericii.