Apoi cei vii vor fi răpiţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh. Termenul Răpire, prin care descrie prima etapă a venirii Domnului, derivă de la verbul folosit în traducerea latinească a Bibliei, care are înţelesul de a fi răpit (participiul trecut raptus al verbului latin rapere. Ieronim traduce în versiunea sa latină, Vulgata, astfel: „rapiemur cum illis" - vom fi răpiţi cu ei). Prin răpire se înţelege ridicarea la cer, smulgerea, aşa cum este folosit termenul cu referire la Filip, la Fapte 8:39 sau la Pavel la 2Corinteni 12:2,4 şi la copilul de parte bărbătească de la Apocalipsa 12:5.

Văzduhul este sfera lui Satan (Efeseni 2:2). Aşadar, această strângere triumfală constituie o sfidare pe faţă la adresa diavolului, în propriul său domeniu.

Gândiţi-vă numai la tot ce găsim în aceste versete! Pământul şi marea cedând ţărâna tuturor celor care au murit în Cristos. Apoi miracolul transformator prin care din această ţărână iau chip trupurile glorificate, eliberate pe veci de orice boală, durere şi moarte. După care urmează zborul cosmic spre cer. Şi toate acestea au loc într-o clipeală din ochi (1Corinteni 15:52).

Multor oameni le vine greu să creadă relatarea despre crearea omului din Geneza 1 şi 2. Dar dacă se poticnesc de creaţie, ce vor face în cazul Răpirii - când Dumnezeu va recrea milioane de oameni din ţărâna care a fost îngropată, împrăştiată, presărată sau măturată de vânt pe plajele lumii?

Oamenii din lume manifestă un entuziasm debordant pentru explorările spaţiale. Dar se poate asemui, chiar şi cea mai cutezătoare dintre expediţiile lor spaţiale, cu minunea strămutării în cer într-o fracţiune de secundă, fără ca noi să trebuiască să luăm cu noi atmosfera de aici, cum sunt obligaţi să procedeze astronauţii când fac mici incursiuni în spaţiul cosmic?

În legătură cu venirea lui Cristos, avem de auzit un sunet ca nici un altul, de privit o privelişte de neînchipuit, de simţit un miracol extraordinar, de gustat o întâlnire nespus de minunată şi de trăit o mângâiere fără seamăn.

Este bine să observăm de asemenea revenirea insistentă a termenului Domnul în aceste versete: cuvântul Domnului (versetul 15), venirea Domnului (versetul 15), Domnul însuşi (versetul 16), să-L întâmpinăm pe Domnul (versetul 17), să fim totdeauna cu Domnul (versetul 17).

Pe veci cu Domnul! Cine poate descrie toată bucuria şi starea de binecuvântare ce rezidă în aceste cuvinte?