Apostolul repetă esenţa versetelor 1 şi 2: când n-a mai putut suporta nici o amânare, l-a trimis pe Timotei să vadă cum rezistau creştinii de acolo în furtuna care i-a cuprins. Pe Pavel îl preocupa în mod deosebit pericolul ca nu cumva diavolul să-i fi păcălit să renunţe la puternica lor mărturie creştină, în schimbul unei atenuări a prigoanelor. Aceasta e o ispită permanentă pentru noi, să renunţăm la loialitatea noastră faţă de Cristos, din comoditate, să ocolim crucea, în drum spre cunună. Oare care dintre noi nu este nevoit să se roage: „Iartă-mă, Doamne, pentru că de atâtea ori am găsit căile prin care am ocolit suferinţa şi jertfa pe care le implică ucenicia. întăreşte-mă astăzi să umblu cu Tine, indiferent cât m-ar costa", Dacă Satan ar fi reuşit să-i determine pe sfinţi să se lepede de mărturia lor, atunci pentru Pavel aceasta ar fi însemnat că a trudit degeaba.