Rezultatul dragostei în viaţa de aici este starea de nevinovăţie în viaţa de apoi. Dacă ne iubim unii pe alţii şi-i iubim pe toţi oamenii, vom sta fără vreo învinuire în sfinţenie înaintea Dumnezeului nostru când Cristos va veni cu toţi sfinţii Lui, deoarece dragostea este împlinirea legii (Romani 13:8;Iacov 2:8).
Cineva a parafrazat rugăciunea astfel: „Domnul să vă învrednicească tot mai mult să vă petreceţi vieţile în preocuparea pentru alţii, pentru ca El să poată statornici în voi caracterul creştin acum, aşa încât voi să puteţi fi absolviţi de orice învinuire care ar putea fi adusă împotriva voastră....”
În capitolul 2 am văzut că venirea lui Cristos are mai multe faze sau etape: un început, o durată, o manifestare şi un punct culminant. Versetul 13 se referă la a treia fază: venirea Domnului nostru Isus Cristos cu toţi sfinţii Lui. Judecata de la scaunul de judecată al lui Cristos va fi avut deja loc în cer. Răsplăţile se vor fi împărţit deja. Dar aceste răsplăţi se vor manifesta pentru a putea fi văzute de toţi când Mântuitorul va reveni pe pământ ca Rege al regilor şi Domn al domnilor.
Sfinţii din acest context sunt probabil credincioşii care au fost răpiţi la cer când a avut loc Răpirea (1Tesaloniceni 4:14). Unii cred că ar fi vorba de îngeri, dar Vincent spune că se referă la oamenii sfinţi şi glorificaţi ai lui Dumnezeu. El scoate în evidenţă faptul că îngerii nu au nimic de a face cu această epistolă, ci mai degrabă credincioşii glorificaţi sunt strâns înrudiţi cu subiectul care îi preocupa pe tesaloniceni. Vincent adaugă:
„Asta nu exclude participarea îngerilor la venirea Domnului, dar când Pavel se referă la această participare, el spune: cu îngerii puterii sale” ca la 2Tesaloniceni 1:7.