Atât de profund a fost ataşamentul lui faţă de ei, încât apostolul a fost gata să împartă cu ei ce avea, mai degrabă decât să ia de la ei. Asta pentru că apostolul Pavel nu vestea evanghelia lui Dumnezeu într-o manieră rece, detaşată, ci vărsându-şi tot sufletul pentru ei. El i-a iubit. Or, dragostea nu se uită la preţul pe care trebuie să-l plătească. Asemenea Stăpânului său, Pavel nu a venit să i se slujească, ci să slujească el însuşi şi să-şi dea viaţa (Marcu 10:45).