Pentru Pavel slujba constituia o misiune sacră ce i s-a încredinţat. El era un ispravnic aprobat de Dumnezeu iar evanghelia era comoara de mare preţ pe care i-o încredinţase Dumnezeu. El avea responsabilitatea de a-I fi plăcut lui Dumnezeu prin vestirea cu credincioşie a mesajului, indiferent de reacţia omului! Lui Pavel îi era limpede că nu putea să placă atât lui Dumnezeu, cât şi omului, drept care s-a hotărât să-I fie plăcut lui Dumnezeu, care ne cercetează inimile, răsplătindu-ne apoi cum se cuvine.
Un ispravnic are obligaţia de a fi pe placul celui ce-i dă simbria. Predicatorii sunt ispitiţi uneori să nu predice tot adevărul, de teama repercusiunilor ce le vor atrage din partea celor care contribuie la sprijinul lor financiar. Dar Dumnezeu este Stăpânul şi El ştie atunci când mesajul este diluat sau suprimat.