Acum apostolul abordează o altă temă pe care o începuse la 1:5a: răspunsul tesalonicenilor la predicarea Evangheliei. Când ei au primit mesajul, adică l-au auzit, ei nu l-au primit, adică, nu l-au acceptat ca pe cuvântul oamenilor, ci ca pe cuvântul lui Dumnezeu. Traducerea NKJV (cea folosită pe tot parcursul comentariului) scoate în evidenţa foarte bine acest adevăr:
Din această pricină, şi noi îi mulţumim lui Dumnezeu fără încetare, pentru că atunci când voi aţi primit cuvântul lui Dumnezeu pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi îmbrăţişat nu ca pe cuvântul oamenilor, ci aşa cum şi este în realitate: ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează cu eficacitate şi în voi cei care credeţi.
Pavel este plin de mulţumire pentru modul în care au primit şi acceptat mesajul Evangheliei. Este încă un exemplu al altruismului său. Cei mai mulţi dintre noi am dori ca alţii să creadă ceea ce spunem doar pentru că noi am spus aşa. Dar cuvântul omului formează o temelie foarte şubredă a credinţei. Numai în Dumnezeu putem avea deplină încredere şi numai atunci când credem în cuvântul Lui se produc rezultate în inima şi în viaţa noastră. Exact aşa s-a întâmplat cu tesalonicenii, în a căror viaţă cuvântul a rodit din plin deoarece ei au crezut, cum arată şi Walter Scott:
„Cuvântul Lui - Biblia - este inspirat sau insuflat de Dumnezeu, în toate cărţile şi părţile sale, aşa cum au fost ele compuse în original. E singura noastră autoritate pentru toate lucrurile, în toate împrejurările şi în toate timpurile. E nevoie de o generaţie de oameni care să tremure în faţa Cuvântului iui Dumnezeu, care este călăuza vieţii, harta ce ne oferă traseul pe care trebuie să-l urmăm; lumina noastră şi pavăza morală. Slavă Domnului pentru Sacrul Volum!”