Era îndeobşte cunoscut faptul că atunci când apostolul şi colegii lui s-au dus la Tesalonic, au avut parte de o primire regală. De asemenea a ajuns să fie cunoscut de toţi faptul că în viaţa multor oameni de acolo s-a produs o transformare radicală. Ei s-au întors la Dumnezeu de la idolii păgâni, nu de la idoli la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, ei s-au întors la Dumnezeu şi au constatat că El este pe deplin satisfăcător, aşa încât n-au mai găsit nici o satisfacţie în idolii lor, abandonându-i.
„Privirea ce l-a topit pe Petru, Faţa văzută de Ştefan, Inima ce a plâns cu Maria - Singura ce ne poate smulge de lângă idoli.”
Ora Rowan
Să nu scăpăm atmosfera de încântare şi fior divin ce învăluie această relatare despre doi oameni care vizitează o cetate păgână, ducând cu ei cuvântul Domnului, predicând evanghelia cu puterea Duhului, după care se produce miracolul regenerării, oamenii devenind atât de captivaţi de Mântuitorul încât îşi părăsesc idolii de care erau mai înainte nedezlipiţi. Curând după aceea se încheagă o adunare de credincioşi care Îl laudă pe Dumnezeu, trăind o viaţă de sfinţenie, îndurând cu bărbăţie prigoanele şi câştigând alte suflete la Cristos. Cu adevărat slujirea Domnului este cea mai nobilă dintre chemările de care puteam avea parte în viaţă!