Scrisoarea începe cu numele a trei oameni care fuseseră acuzaţi că au întors lumea pe dos - acuzaţie ce le fusese adusă ca ocară, dar care constituia, în fapt, un omagiu la adresa lor.
Pavel este autorul epistolei. Silvan şi Timotei îl însoţeau în călătoriile sale, în această vreme, drept care Pavel a menţionat şi numele lor.
Silvan este probabil identic cu Sila, cel care a cântat împreună cu Pavel acel duet minunat în temniţa din Filipi (Fapte 16:25).
Timotei este fratele mai tânăr de la Listra, care s-a alăturat lui Pavel cu puţin înainte de călătoria la Tesalonic (Fapte 16:1).
Scrisoarea a fost scrisă către biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Cristos. Termenul original tradus de noi prin biserică era utilizat pe vremea aceea pentru a desemna orice fel de adunare. Prin urmare, Pavel vrea să precizeze că aceasta nu era o adunare păgână, ci una care are de a face cu Dumnezeu ca Tată şi cu Isus Cristos ca Domn.
Salutul har... şi pace îmbrăţişează cele mai alese binecuvântări de care poate avea cineva parte de această parte a raiului.
Harul este favoarea nemeritată din partea lui Dumnezeu, asupra oricărui aspect al vieţii noastre.
Pacea este liniştea şi încrederea netulburată cu care înfruntăm împrejurările zguduitoare şi neaşteptate din viaţa aceasta.
Harul este cauza iar pacea efectul. Pavel repetă cele două nume divine, ca sursă co-egală a binecuvântărilor, de data aceasta adăugând pronumele personal nostru cuvântului Tatăl. Textul critic omite cuvintele: „de la Dumnezeu Tatăl nostru şi Domnul Isus Cristos", dar aceste cuvinte se găsesc în marea majoritate a manuscriselor. E uşor de presupus că au fost omise la copiere, întrucât sunt aproape identice cu sintagma imediat premergătoare.