O primă vizită a lui David în Gat la Achiş avusese ca rezultat completa sa confuzie (21.10-15). Acum, în ciuda acelui fapt, se întoarce acolo pentru că-i este teamă de Saul. Nu-l mai recunoaştem pe cel care, în capitolul precedent, coborâse fără teamă chiar în mijlocul taberei adverse, ca să ia suliţa de la căpătâiul lui Saul. Şi încă mai greu ne este să-l recunoaştem pe învingătorul lui Goliat în acest om care se duce să caute refugiu la filisteni. Vai, nu se întâmplă oare adesea să nu mai putem fi recunoscuţi ca nişte urmaşi ai lui Isus? Cu ajutorul Lui, probabil că am câştigat unele victorii. Asemenea lui David, ne-am arătat încrederea în Dumnezeu, fermitatea în mărturia pentru El înaintea oamenilor. În noi s-au putut vedea atunci caractere ale harului. Apoi, de la o clipă la alta, n-a mai rămas nimic. Ne găsim de partea lumii, aliaţi cu vrăjmaşii Domnului.În adevăr, la Gat, David a uitat cum l-a înfrânt pe Goliat. Dragi prieteni, să nu uităm crucea niciodată! Ca o barieră, ea ne separă de lumea care L-a crucificat pe Isus (citiţi Galateni 6.14).