David se prezintă înaintea lui Saul şi îi face cunoscută intenţia sa. «Nu eşti în stare» – este primul răspuns al lui Saul. Impresionat totuşi de hotărârea şi de credinţa fermă a tânărului, se declară gata să-l ajute, astfel că îi împrumută lui David armura sa. Însă acesta, împiedicat, paralizat în mişcările sale, nu se poate folosi de ea. Nu, ci armele lui vor fi instrumentele umile ale păstorului. Fără vreo valoare în ochii oamenilor, ele vor arăta puterea Domnului mai clar decât ar face-o armura.Armura lui Saul vorbeşte despre întregul suport şi despre măsurile de precauţie pe care le foloseşte înţelepciunea omenească, însă pe care credinţa le vede numai ca pe un impediment!Format de Dumnezeu în secret pentru serviciul pentru care era destinat (asemenea multora dintre slujitorii Domnului şi a lui Isus Însuşi la Nazaret), David se înfăţişează acum în public, gata de luptă. Şi, pentru a demonstra puterea Domnului, el relatează o experienţă din această „şcoală a deşertului“. Ucisese un leu şi un urs, fără să-l fi văzut cineva, pentru a scăpa câte o oaie din gura lor. Aceasta ne face să ne gândim la un alt Păstor, dându-Şi viaţa pentru oile Sale ca să le scape de crudul vrăjmaş (Ioan 10.11; 17.12 şi 18.8, 9). Ce preţ de nespus are chiar şi un singur miel pentru inima acestui bun Păstor!