Ploaia pe care Samuel a cerut-o în plină perioadă a secerişului (când nu plouă deloc în aceste ţinuturi – Proverbe 26.1) a fost o minune destinată a dovedi poporului că profetul vorbea cu adevărat din partea Domnului. Şi ce le spune el? În cuvinte mişcătoare, după ce se umiliseră, îi îndeamnă să se întoarcă de la lucrurile lor de nimic, care nu aduceau folos, ca să-I servească lui Dumnezeu cu toată inima (v. 20,21; compară cu Tit 2.12-14). Serviciul lui Samuel ca judecător s-a încheiat. Dar îşi păstrează încă lucrarea de mijlocitor, precum şi statutul de profet, pentru a le arăta din partea Domnului „calea cea bună şi dreaptă“ (v.23). Harul divin menţine pentru ei, în persoana lui Samuel, această resursă dublă: Rugăciunea şi Cuvântul. Noi avem, scumpi copii ai lui Dumnezeu, o Persoană care este mult mai mult decât această resursă: este minunată. Până la sfârşit, Isus nu va înceta să Se roage pentru fiecare dintre noi. Ca să putem urma calea cea bună şi dreaptă pe pământ, El ne dă Duhul Său şi Cuvântul Său. Cu asemenea resurse este chiar mai puţin scuzabil pentru noi decât pentru Israel atunci când nu trăim pentru gloria Lui.Domnia lui Saul abia începe. El strânge poporul la Ghilgal, ca să facă faţă vrăjmaşilor săi, filistenii.