Cea aleasă împreună cu voi, care este în Babilon, vă salută. Tot aşa şi Marcu, fiul meu.
Este cu neputinţă să precizăm dincolo de orice îndoială cine sau ce se înţelege prin cuvintele: „Cea aleasă împreună cu voi, care este în Babilon". Unele din interpretările majore ale acestui verset sunt, după cum urmează:
(1) „Frăţietatea" (2:17;5:9). În greacă acest substantiv abstract este feminin.
(2) Soţia lui Petru.
(3) Vreo doamnă aleasă din partea locului. De asemenea este cu neputinţă să precizăm la care Babilon se referă textul. Ar putea fi:
(1) Faimosul oraş de pe fluviul Eufrat, unde erau mulţi iudei;
(2) Postul militar cu acelaşi nume de pe fluviul Nil (deşi această ipoteză este improbabilă);
(3) Roma. La Apocalipsa, cetatea Babilonului este înţeleasă în general ca o referire la Roma (17:1-9;3;18:10,21).
O a treia întrebare se referă la menţionarea lui Marcu. Este acesta propriul fiu al lui Petru după trup, sau se referă la Ioan Marcu, scriitorul evangheliei care-i poartă numele? Probabil varianta din urmă este cea valabilă. Dacă aşa stau lucrurile, atunci rămâne să decidem dacă Marcu a fost fiul lui Petru pentru că acesta din urmă l-a condus la Cristos sau dacă cuvântul fiu desemnează doar o relaţie spirituală apropiată între un presbiter şi un creştin mai tânăr. Cuvântul folosit de Petru pentru fiu (termenul comun din limba greacă: huios; Pavel foloseşte termenul teknon, textual „cel născut" - în scoţiană: bairn sau copil) nu este acelaşi cuvânt pe care-l foloseşte Pavel pentru a descrie relaţia spirituală cu Timotei şi Tit, şi corespunde tradiţiei străvechi, conform căreia Evanghelia lui Marcu, zugrăvită în culori atât de vii, s-ar baza pe relatările de martor ocular ale lui Petru.