Adevărata biruinţă în focul persecuţiilor este de a-L vedea pe Dumnezeu în culise, desăvârşindu-şi planurile minunate. Indiferent de încercările prin care trecem, să ne amintim în primul rând că El este Dumnezeul oricărui har. Acest titlu de toată frumuseţea al Dumnezeului nostru ne aminteşte că felul Lui de a se purta cu noi nu se bazează pe meritele noastre, ci pe gândurile Sale pline de iubire faţă de noi. Indiferent cât de fioroasă ar fi încercarea la care am fost supuşi, avem întotdeauna motive să mulţumim că nu ne aflăm în iad, unde am merita să fim!

O a doua mângâiere puternică se desprinde din faptul că El ne-a chemat la slava Sa veşnică. Asta ne învredniceşte să privim dincolo de suferinţele acestei vieţi, la vremea când vom fi cu Mântuitorul şi vom fi ca El pe veci. Gândiţi-vă numai! Am fost aleşi din groapa cu gunoi şi chemaţi la slava Lui veşnică!

O a treia mângâiere provine din faptul că suferinţa nu ţine decât puţin timp. Când sunt puse alături de slava veşnică, strâmtorările vieţii sunt mai puţin decât trecătoare.

Încurajarea finală constă în faptul că Dumnezeu foloseşte suferinţa pentru a ne educa şi a ne modela caracterul creştin. El ne formează în vederea funcţiei de a domni pe care o vom îndeplini într-o zi. Patru aspecte ale acestui proces de formare sunt enumerate:

Desăvârşire - încercările îl fac pe credincios apt; îi furnizează elementele de care are nevoie în caracterul său, pentru a-l face să fie matur pe plan duhovnicesc.

Statornicire - Suferinţele îi fac pe creştini mai statornici, capabili să întreţină o mărturie bună să reziste când sunt supuşi presiunilor. Este acelaşi cuvânt pe care l-a folosit Domnul Isus în cazul lui Petru: „...întăreşte-i (sau statorniceşte-i) pe fraţii tăi" (Luca 22:32).

Întărire - Persecuţiile sunt dezlănţuite de Satan cu scopul de a-i slăbi şi epuiza pe credincioşi, dar efectul produs asupra lor este contrar celui scontat. Prigoanele îi întăresc, ajutându-i să rabde.

Vă va face neclintiţi - în original verbul de aici are legătură cu „temelia". Dumnezeu doreşte ca fiecare credincios să fie ferm sădit într-un loc sigur în Fiul Său şi în cuvântul Său. Lacey spune în această privinţă:

„Suferinţele inevitabile ale vieţii creştine au ca roadă inevitabilă întotdeauna rezultatul binecuvântat al formării caracterului credincioşilor; căci ele rafinează credinţa, ajustează caracterul, statornicesc, întăresc şi îi fac de neclintit pe copiii lui Dumnezeu.”