Un mijloc prin care putem demonstra dragostea faţă de fraţi este acela de a practica ospitalitatea fără murmur. Sfatul acesta este deosebit de necesar în vremuri de prigoană, când proviziile de alimente s-ar putea să fie pe terminate şi când cei care adăpostesc creştini în casele lor ar putea fi arestaţi sau închişi, dacă nu chiar omorâţi.
Ospitalitatea este un privilegiu extraordinar de mare. Practicând-o, unii au ajuns să găzduiască, fără să-şi dea seama, chiar îngeri (Evrei 13:2). Orice bunătate manifestată faţă de un copil al lui Dumnezeu este socotită ca şi când i-ar fi fost arătată chiar Domnului însuşi (Matei 25:40). Indiferent cât de mic ar fi gestul de bunăvoinţă, nu va rămâne nerăsplătit; chiar un pahar de apă rece dat în numele Domnului nu va rămâne nerăsplătit (Matei 10:42). Cei care primesc un profet din pricina faptului că este profet vor primi răsplata unui profet (Matei 10:41), care, după normele evreilor, era nivelul superlativ. Mulţi creştini mărturisesc despre binecuvântările de care au avut parte în familia şi asupra copiilor lor prin ospitalitatea arătată slujitorilor Domnului.
Isus ne-a învăţat că trebuie să-i omenim pe cei ce nu ne pot răsplăti (Luca 14:12). Asta nu înseamnă că niciodată nu trebuie să găzduim rude, prieteni sau vecini, care ne-ar putea întoarce amabilitatea. Dar scopul nostru trebuie să fie să ne arătăm bunăvoinţa în numele Domnului Isus cu gândul de a nu fi răsplătiţi. Cu siguranţă că trebuie pusă sub semnul întrebării situaţia în care ne-am angaja tot timpul în banchete şi petreceri, întâlnindu-ne doar cu cei din cercul nostru, pe când atâtea regiuni din lume rămân ne-evanghelizate.