Versetul acesta descrie experienţa comună a celor care sunt mântuiţi de o viaţă de stricăciune exterioară. Foştii lor prieteni cred că ei au înnebunit şi-i acuză că sunt nişte fanatici religioşi. Ei cred că este o formă de nebunie prin faptul că creştinii nu mai participă la dansuri, la petreceri lumeşti şi la orgii sexuale. Viaţa curată şi morală a unui credincios îl condamnă pe păcătos. Nici nu e de mirare că el urăşte schimbarea care a intervenit în prietenul său convertit!