Petru le scrie unora care, înainte de convertirea lor, trăiseră în toată stricăciunea morală a lumii păgâne.
Destul a fost cu acel fel de viaţă! Ca creştini, ei erau acum creaturi noi iar păcatele cele vechi trebuiau abandonate. Restul anilor vieţii aparţineau acum lui Dumnezeu, trebuind să fie dăruiţi Lui.
Păcatele enumerate aici continuă să caracterizeze lumea necreştină de azi a Neamurilor: păcatele legate de sex, de băuturi alcoolice şi de religie falsă.
Desfrâul - complacerea fără nici o reţinere în păcate, în special în imoralitate sexuală.
Poftele - gratificarea unor apetituri nelegitime, de orice fel, dar probabil că se referă în primul rând la păcate sexuale.
Beţia - chefurile care duc la desfrâu şi încăierări.
Idolatrii abominabile - închinarea la idoli, cu toate actele de imoralitate care însoţesc o atare închinare.
Oamenii ajung să se identifice cu obiectul închinăciunii lor, devenind acel obiect. Când îl părăsesc pe Dumnezeul adevărat, normele lor morale sunt automat scăzute. Aceste norme scăzute le permit să se angajeze în tot felul de plăceri păcătoase, pentru care simt apetit. Aşa se explică de ce religiile idolatre dau naştere la păcat şi degradare.