Pentru tot restul vieţii sale pământeşti, credinciosul nu mai este controlat de patimile omeneşti, ci de voia lui Dumnezeu. El preferă să sufere ca un creştin, decât să păcătui ască asemenea necredincioşilor. El preferă să moară decât să se lepede de Domnul său. În timpul cât îi mai rămâne de trăit în trup înseamnă restul vieţii sale aici pe pământ. Credinciosul alege să trăiască anii aceştia pentru slava lui Dumnezeu, mai degrabă decât pentru gratificarea poftelor sale senzuale.