Restul capitolului 4 conţine îndemnuri şi explicaţii cu privire la suferinţa îndurată pentru numele lui Cristos. Cuvântul „suferinţă" şi derivatele sale sunt folosite de douăzeci şi una de ori în această epistolă.
Atitudinea naturală a creştinului este de a privi persecuţiile ca pe un fenomen străin şi anormal. Suntem surprinşi când avem de suferit. Dar Petru ne spune că trebuie să considerăm suferinţa drept o experienţă creştină normală. Nu avem dreptul de a ne aştepta la un tratament mai bun din partea lumii decât I s-a acordat Mântuitorului nostru. Toţi cei care doresc să trăiască o viaţă evlavioasă în Cristos Isus vor fi persecutaţi (2Timotei 3:12). Este cu deosebire adevărat că cei care adoptă o poziţie hotărâtă pentru Cristos devin obiectul unor atacuri sălbatice. Satan nu-şi risipeşte muniţiile cu creştinii fireşti. El îşi îndreaptă însă armele grele asupra celor care iau cu asalt porţile Hadesului.