Există o strânsă legătură între această secţiune şi cea precedentă (cf. 3:18). Am studiat până acum pilda lui Cristos, care a suferit pe nedrept. El a suferit în mâna oamenilor răi, pentru cauza neprihănirii, întrucât aşa stau lucrurile, urmaşii Lui trebuie să se înarmeze cu acelaşi fel de gândire. Ei trebuie să se aştepte să sufere pentru numele Lui. Ei trebuie să fie pregătiţi să îndure persecuţii, pentru faptul că sunt creştini.
Oricine a suferit în trup a sfârşit-o cu păcatul. Credinciosul este confruntat cu două posibilităţi: păcatul sau suferinţa. Pe de o parte, el poate alege să trăiască asemenea oamenilor nemântuiţi din jurul lui, luând parte la plăcerile lor păcătoase şi evitând astfel persecuţiile. Sau poate trăi în curăţie şi evlavie, purtând ocara lui Cristos şi suferind în mâinile celor răi.
James Guthrie, un martir, a spus înainte de a fi spânzurat: „Dragi prieteni, făgăduiţi această cupă a suferinţei cum am procedat eu, înainte de a păcătui, căci păcatul şi suferinţa mi-au fost oferite şi eu am ales partea suferinţei."
Când un credincios alege în mod deliberat să sufere persecuţii în calitate de creştin, mai degrabă decât să continuă să trăiască într-o viaţă de păcat, el a sfârşit-o cu păcatul. Asta nu înseamnă că nu mai comite acte de păcat, dar puterea păcatului în viaţa sa a fost frântă. Când un om suferă pentru că refuză să păcătuiască, el nu mai este controlat de voia cărnii.