Sara este citată ca exemplu, în această privinţă. Ea l-a ascultat pe Avraam, numindu-l „domnul ei". Asta ne readuce la Geneza 18:12, unde citim că Sara a spus acest lucru „în sinea ei". Cu alte cuvinte, nu s-a lăudat cu voce tare despre supunerea ei faţă de Avraam, numindu-l în public domn. Mai degrabă, în viaţa ei lăuntrică ea l-a recunoscut ca şi cap al ei şi această recunoaştere s-a oglindit în acţiunile ei.
Femeile acestea care urmează exemplul Sarei sunt fiicele ei. Femeile evreice sunt descendente ale Sarei în ce priveşte naşterea naturală. Dar ca să fie fiicele ei în sensul cel mai bun, ele trebuie să imite caracterul ei. Copiii trebuie să poarte asemănarea membrilor familiei. Ele trebuie să facă binele, nelăsându-se înspăimântate de nimic. Asta înseamnă că o soţie creştină trebuie să-şi împlinească rolul rânduit de Dumnezeu ca ajutor supus şi ascultător, fără să se teamă, chiar daca trebuie să sufere din partea soţului ei necredincios o purtare nerezonabilă, desigur, exceptând acele cazuri în care el este violent sau constituie o ameninţare pentru viaţa ei.