Care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce S-a înălţat la cer şi Şi-a supus îngerii, stăpânirile şi puterile. Domnul Isus Cristos nu numai că a înviat din morţi, ci S-a şi suit la cer, de unde venise iniţial. El se află în cer, actualmente, nu ca o fiinţă-spirit, intangibilă şi invizibilă, ci ca Om viu, într-un trup proslăvit, din carne şi oase. în acel trup El poartă etern rănile primite la Calvar - semnele elocvente şi veşnice ale iubirii Sale pentru noi.

Domnul nostru se află la dreapta lui Dumnezeu locul de:

Putem: întrucât dreapta este de obicei mai puternică decât stânga, a fost asociată cu puterea (Mat. 26:64),

Onoare: Cristos este Înălţat la dreapta lui Dumnezeu" (Fapte 2:33;5:31).

Odihnă: În virtutea lucrării Sale încheiate, Cristos ,L-a aşezat la dreapta Măririi, în locurile preaînalte" (Evrei 1:3; vezi şi 8:1;10:12). Această odihnă este odihna satisfacţiei şi mulţumirii, nu odihna care învinge oboseala.

Mijlocire: Pavel vorbeşte despre Cristos fiind la dreapta lui Dumnezeu, unde mijloceşte pentru noi (Romani 8:34).

Preeminenţă: „...la dreapta Sa, în locurile cereşti, (El este) cu mult mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice autoritate şi de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor..." (Efeseni 1:20,21).

Stăpânire: La Evrei 1:13, Dumnezeu Tatăl îi spune Fiului: „Stai la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale." Stăpânirea este subliniată şi la 1Petru 3:22: „...la dreapta lui Dumnezeu, după ce S-a înălţat la cer şi Şi-a supus îngerii, stăpânirile şi puterile."

Îngerii, stăpânirile şi puterile este o sintagmă care are negreşit menirea de a se referi la toate rangurile de fiinţe cereşti. Cu toate sunt slujitoare ale Cristosului celui înviat şi proslăvit.

Aceasta a fost, aşadar, experienţa Domnului nostru de suferinţă pentru facerea de bine. Oamenii L-au respins, atât în mărturia Sa dinainte de încarnare, prin Noe, cât şi la prima Sa venire, ca Fiul Omului. El a fost botezat în apele întunecate ale morţii, la Calvar. Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi şi L-a proslăvit, la dreapta Sa în cer. în planurile eterne ale lui Dumnezeu, suferinţa a trebuit să preceadă slava.

Aceasta a fost o lecţie deopotrivă pentru cititorii iniţiali ai lui Petru, cât şi pentru noi. Nu trebuie să ne supărăm dacă întâmpinăm opoziţie şi chiar persecuţii în facerea de bine, căci nu merităm un tratament mai bun decât cel de care a avut parte Mântuitorul când a fost pe pământ. Noi trebuie să ne mângâiem cu făgăduinţa că dacă suferim cu El, vom fi şi proslăviţi cu El (Romani 8:17). Mai mult, suferinţele de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava care ne aşteaptă (Romani 8:18). Întristările noastre sunt uşoare şi de o clipă; gloria este însă eternă şi are o greutate veşnică, dincolo de orice comparaţie (2Corinteni 4:17).