Restul capitolului 3 îl prezintă pe Cristos ca exemplu clasic al Celui care a suferit din pricina neprihănirii, amintindu-ne că pentru El suferinţa a fost calea ce a condus la glorie.
Observaţi cele şase trăsături ale suferinţelor Sale:
(1) Ele au fost ispăşitoare, adică i-au eliberat pe păcătoşii credincioşi de pedeapsa pentru păcatele lor.
(2) Ele au avut un efect etern. El a murit odată pentru totdeauna, rezolvând definitiv chestiunea păcatului. Lucrarea de răscumpărare s-a încheiat.
(3) Ele au fost substituţionare. Cel Drept a murit pentru cei nedrepţi. „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor" (Isaia 53:6b).
(4) Ele au săvârşit reconcilierea. Prin moartea Lui noi am fost apropiaţi de Dumnezeu. Păcatul care a provocat înstrăinarea a fost îndepărtat.
(5) Ele au fost violente. Moartea a fost prin execuţie.
(6) În fine, ele au culminat prin înviere. El a fost înviat din morţi a treia zi. Sintagma: făcut viu de Duhul înseamnă că învierea Lui a fost săvârşită prin puterea Duhului Sfânt.