Dar să presupunem că un creştin va avea totuşi de suferit persecuţii din pricina loialităţii sale pentru Mântuitorul. Ce e de făcut în acest caz? Trei urmări decurg de aici:

1. Dumnezeu va învinge suferinţa, făcând ca aceasta să-i aducă slavă Lui.

2. El va folosi suferinţa pentru a aduce binecuvântare altora.

3. El îl va binecuvânta pe cel care suferă pentru numele Lui.

Nu vă temeţi de oameni şi nu vă lăsaţi înspăimântaţi de ameninţările lor. Cât de bine au reuşit martirii să aplice această politică! Când lui Polycarp i s-a promis eliberarea, în schimbul hulirii lui Cristos, el a răspuns:

„Optzeci de ani L-am slujit pe Cristos şi niciodată nu mi-a făcut nici un rău. Cum aş putea să-L hulesc pe Regele şi Mântuitorul meu?" Când proconsulul a ameninţat că-l va arunca la fiarele sălbatice, el a răspuns: „Este bine pentru mine să fiu eliberat degrabă de această viaţă de mizerie." În cele din urmă, dregătorul a ameninţat că-l va arde de viu. Polycarp a spus: „Nu mă tem de focul care arde o clipă. Tu nu cunoşti însă focul care arde în veci de veci."