În continuare Petru se ocupă de privilegiile credincioşilor. Ei sunt o generaţie aleasă, o preoţie regală, o naţiune sfântă, poporul special al lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu făgăduise chiar aceste privilegii israeliţilor, dacă ei ar fi ascultat de El:
Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi ţine legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu. Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un popor sfânt. (Exod 19:5,6a).
Datorită necredinţei, Israel a pierdut realizarea făgăduinţei lui Dumnezeu iar naţiunea a ratat locul de popor ales al lui Dumnezeu. În vremea de acum, biserica ocupă locul favorizat pe care Israel l-a pierdut prin neascultare.
Credincioşii sunt astăzi naţiunea aleasă de Dumnezeu înainte de întemeierea lumii ca să fie ai lui Cristos (Efeseni 1:4). Dar în loc să fie o rasă pământească, având o descendenţă comună şi caracteristici fizice distinctive, creştinii sunt un popor ceresc, cu o descendenţă divină şi asemănări spirituale.
Credincioşii sunt, de asemenea, o preoţie regală. Este a doua oară când se pomeneşte cuvântul preoţie în acest capitol. În versetul 5, se spune că credincioşii sunt preoţi sfinţi, care aduc jertfe spirituale. Acum ni se spune că sunt preoţi regali, ce vestesc excelenţele lui Dumnezeu. Ca preoţi sfinţi ei intră în templul din cer prin credinţă şi închinare. Ca preoţi regali, ei ies în lume ca martori. Această deosebire din cadrul preoţiei este ilustrată prin întemniţarea lui Pavel şi Sila la Filipi. Ca preoţi sfinţi, ei au cântat laude lui Dumnezeu la miezul nopţii; ca preoţi regali ei i-au predicat temnicerului evanghelia (Fapte 16:25,31).
Credincioşii sunt o naţiune sfântă. Intenţia lui Dumnezeu a fost ca Israel să fie o naţiune care să se remarce prin sfinţenie. Dar israeliţii s-au coborât la practicile păcătoase ale vecinilor păgâni. Şi astfel Israel a fost dat la o parte, pentru o vreme, biserica fiind acum naţiunea sfântă a lui Dumnezeu.
În fine, creştinii sunt un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat să fie al Lui. Ei îi aparţin Lui în mod unic, fiindu-i de o valoare specială.
Ultima parte a versetului 9 descrie responsabilitatea celor care sunt noua rasă a lui Dumnezeu, noua preoţie, noua naţiune şi noul popor. Noi trebuie să vestim excelenţele Aceluia care ne-a chemat din întuneric la minunata Sa lumină. Cândva orbecăiam prin întunericul păcatului şi al ruşinii. Dar, printr-o uluitoare izbăvire, am fost strămutaţi în împărăţia scumpului Său Fiu. Pe cât de apăsător era întunericul, pe atât de strălucitoare şi de limpede este acum lumina ce ne învăluie. O, cât de mult ar trebui să se înalţe strigătele noastre de laudă la adresa Celui care a făcut toate acestea pentru noi!