Acum Petru trece de la îndemnuri la examinarea privilegiilor de care se bucura credinciosul în noua casă (biserica) în noua preoţie.
În noua ordine, Cristos este central, prin urmare, noi venim la El. Întrucât discuţia lui Petru are în vedere imaginea unei clădiri şi a unor materiale de construcţie, nu suntem surprinşi să-L vedem pe Domnul prezentat figurat ca o piatră. Mai întâi, El este piatra vie - nu o piatră moartă sau lipsită de viaţă, ci Unul care trăieşte în puterea unei vieţi fără de sfârşit (Evrei 7:16).
Oricât de incredibil ni s-ar părea, El este respins de oameni. În planurile lor stupide, egoiste şi amatoreşti pe care le întocmesc cu privire la viaţa lor, oamenii miopi nu au loc pentru Creatorul şi Răscumpărătorul. După cum nu s-a găsit loc pentru El la hanul din Betleem, tot aşa nu se găseşte loc pentru El în planul vieţii lor!
Dar nu opinia omului este aceea care contează. Înaintea lui Dumnezeu, Domnul Isus este ales şi scump. El este ales nu doar ca piatra potrivită, ci şi indispensabilă. Iar valoarea Lui în faţa lui Dumnezeu este inestimabilă; El este incalculabil de scump.
Dacă vrem să fim folosiţi în programul de construcţie al lui Dumnezeu, trebuie să venim la Cristos. Singura noastră calitate de materiale adecvate de construcţie decurge din identificarea noastră cu El. Suntem importanţi doar în măsura în care contribuim la slava Lui.