Înainte de convertire, noi eram ca nişte oi rătăcite - pierduţi, sfâşiaţi, zdrobiţi, sângerânzi. Menţionarea de către Petru a oilor rătăcite este ultima din cele şase referiri la Isaia 53 în acest pasaj:
versetul 21 „Cristos... a suferit pentru noi” (cf. Isaia 53:4,5).
versetul 22 „El nu a comis nici un păcat, nici nu s-a găsit vicleşug in gura Lui” (cf. Isaia 53:9).
versetul 23 „Când a fost insultat, nu a răspuns cu insulte” (cf. Isaia 53:7).
versetul 24 „El a purtai păcatele noastre în trupul Său pe lemn” (cf. Isaia 53:4,11).
versetul 24 „Prin rănile Lui aţi fost vindecaţi” (cf. Isaia 53.5).
versetul 25 „Căci eraţi ca nişte oi rătăcite” (cf. Isaia 53:6).
Când suntem mântuiţi, ne întoarcem la Păstorul - la Păstorul cel bun care Şi-a dat viaţa pentru oi (Ioan 10:11), marele Păstor care „are grijă cu toată tandreţea şi neobosit de turma pentru care Şi-a vărsat sângele", şi Păstorul cel dintâi, care în curând Se va arăta ca să-Şi conducă oile la păşunile mănoase de acolo de sus, de unde ele nu vor mai rătăci.
Convertirea înseamnă revenirea la Supraveghetorul sufletelor noastre. Noi eram ai Lui prin creaţie, dar ne-am pierdut prin păcat. Acum ne întoarcem la grija şi paza Lui, unde suntem în deplină siguranţă pe veci.