Este semnificativ faptul că Noul Testament le oferă mai multe îndrumări servitorilor decât regilor. Mulţi dintre credincioşii din epoca primară a bisericii erau servitori şi Scriptura ne arată că majoritatea creştinilor proveneau din păturile mijlocii sau de jos ale societăţii (Matei 11:5;Marcu 12:37;1Corinteni 1:26-29).

Pasajul acesta este adresat servitorilor din casele celor avuţi, dar principiile se aplică şi la salariaţi de tot felul. Îndemnul general adresat tuturor este de a ne supune stăpânului cu tot respectul. Este un fapt bine statornicit al vieţii că în orice societate sau organizaţie trebuie să existe o autoritate, pe de o parte, şi oameni care se supună acelei organizaţii, pe de altă parte. Este spre binele oricărui servitor să fie supus stăpânului, deoarece în caz contrar nu ar putea funcţiona nici un loc de muncă. Dar este mult mai important pentru un creştin să se supună. Aici nu este implicat doar salariul său, ci de ascultarea lui depinde însăşi mărturia lui. Ascultarea nu trebuie să difere în funcţie de temperamentul patronului. Oricine poate da dovadă de supunere faţă de un patron sau un şef bun şi blând. Credincioşii sunt chemaţi să meargă mai departe, fiind respectuoşi şi ascultători chiar şi cu cei aspri şi greu de mulţumit. O atare comportare va ieşi în evidenţă, dovedind că este cu adevărat creştină.