Nici o relaţie a vieţii nu poate fi lăsată în afara sferei responsabilităţii creştine. Prin urmare, Petru examinează întregul spectru, prin patru porunci concise:
Cinstiţi pe toţi oamenii. Nu putem cinsti întotdeauna cuvintele sau comportarea lor. Dar ne putem aduce aminte că viaţa oricărui om este mai de preţ decât lumea întreagă. Putem da recunoaştere faptului că fiecare persoană a fost creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Nu trebuie să uităm niciodată că Domnul Isus a sângerat şi a murit până şi pentru cel mai nevrednic om din lume.
Iubiţi-i pe fraţi. Trebuie să-i iubim pe toţi oamenii, dar în special avem obligaţia de a-i iubi pe membrii familiei noastre spirituale. Aceasta e o dragoste după chipul iubirii lui Dumnezeu faţă de noi. Este total nemeritată, fiind îndreptată asupra celor lipsiţi de dragoste, necăutând răsplată şi fiind mai tare ca moartea.
Temeţi-vă de Dumnezeu. Noi ne temem de El atunci când ne închinăm înaintea Lui cu toată reverenţa, recunoscându-L ca Domn suprem. Prin urmare, slăvirea Lui devine prioritatea numărul unu în viaţa noastră. Noi ne temem să facem vreun lucru care ar putea să-i fie Lui neplăcut şi ne temem ca nu cumva să-L reprezentăm incorect înaintea oamenilor.
Daţi cinste regelui! Petru revine la tema dregătorilor pământeni, ca o ultimă aducere aminte a acestui subiect. Noi trebuie să-i respectăm pe cei care ne guvernează ca fiind oficiali rânduiţi de Dumnezeu pentru respectarea ordinii şi legalităţii. Asta înseamnă că trebuie să plătim impozite celor cărora le datorăm impozite, vamă celor care le datorăm vamă şi frică celor cărora le datorăm frică (Romani 13:7). În general vorbind, creştinul poate trăi sub orice formă de guvernământ. Singura situaţie în care i se porunceşte să nu se supună autorităţilor pământeşti este arunci când a proceda astfel ar însemna să-şi compromită loialitatea sau ascultarea sa faţă de Domnul Isus Cristos.