Purtaţi-vă ca nişte oameni liberi. Noi nu suntem în robie sau în sclavie faţă de autorităţile civile. Nu avem de ce să trăim în servitute sau teroare. La urma urmelor, noi suntem oamenii liberi ai Domnului. Dar asta nu înseamnă că suntem liberi să păcătuim. Libertatea nu înseamnă libertinism. Libertatea nu presupune fărădelege. Deci niciodată nu trebuie să ne folosim de libertatea pe care o avem ca pretext pentru a face ceea ce este rău. Neascultarea păcătoasă nu trebuie justificată niciodată prin scuze de natură pseudo-spirituală. Cauza lui Cristos nu propăşeşte niciodată prin recurgerea la o mascaradă din partea unor oameni îmbrăcaţi în veşminte clericale.
Dacă trăim ca robi ai lui Dumnezeu, relaţia noastră cu autorităţile administraţiei de stat şi locale va intra pe făgaşul ei normal. Noi trebuie să ne purtăm pe măsura luminii prezenţei Sale, trebuie să ascultăm de El în toate lucrurile şi toate să le facem spre slava Lui. Cel mai bun cetăţean este credinciosul care trăieşte ca sclav al Domnului. Din nefericire, majoritatea administraţiilor nu-şi dau seama cât de mult datorează creştinilor care cred în Biblie şi o trăiesc în viaţa lor de toate zilele.
Gândiţi-vă la sintagma: robi ai lui Dumnezeu. „Cerul - spune F. B. Meyer - transformă până şi termenii cei mai înfricoşători în explozii de lumină, până când expresia terorii devine ţinta năzuinţelor noastre celor mai nobile."