În continuare Petru se ocupă de rezultatul credinţei asupra prezentului: mântuirea sufletului. Mântuirea trupului încă nu a avut loc; ea e în viitor şi va avea loc atunci când Cristos va veni să-Şi ia sfinţii: Dar de îndată ce ne punem încrederea în Cristos prin credinţă, primim mântuirea sufletelor noastre. Cuvântul de aici se referă la partea nematerială a omului, la persoana sa luată aparte de trupul său. Este sufletul separat de trup atunci când intervine moartea. În pasajul acesta este inclus şi duhul, prin care avem conştiinţa despre Dumnezeu. Sufletul e mântuit la naşterea din nou.