Din pricina acestei nădejdi a răscumpărării trupului şi a slăvitei moşteniri, credincioşii se bucură mult chiar în mijlocul încercărilor. Creştinii cărora li se adresează Petru sufereau persecuţii din pricina mărturiei lor pentru Cristos. Petru le aminteşte de unul din minunatele paradoxuri ale creştinismului: bucuria de care au parte creştinii chiar în mijlocul întristării. Pe de o parte, ei se pot bucura de perspectiva unei moşteniri păstrate în siguranţă pentru nişte oameni păstraţi în siguranţă. Pe de altă parte, ei pot găsi bucurie în cunoştinţa faptului că diversele încercări de care au parte nu durează decât puţină vreme, pe când slava de care vor avea parte va fi veşnică (vezi 2Corinteni 4:17). Comentând pe marginea prezenţei bucuriei chiar în mijlocul întristărilor cauzate de numeroase încercări, J. H. Jowett scrie: „Niciodată nu m-am aşteptat să găsesc o fântână în mijlocul unui pustiu atât de nepromiţător."