Din nou Petru îi readuce pe cititori înapoi la naşterea din nou, de data aceasta la sămânţa acelei naşteri: cuvântul lui Dumnezeu. Îndemnurile de la 2:1-3 se vor baza pe acest adevăr.

Naşterea din nou nu este efectuată prin sămânţa putrezicioasă, adică nu este produsă în acelaşi mod ca naşterea fizică. Viaţa umană ia fiinţă prin intermediul seminţei care trebuie să se supună legilor putrezirii şi morţii. Viaţa fizică rezultantă are aceeaşi calitate ca sămânţa din care a izvorât: este de natură vremelnică.

Naşterea din nou este realizată prin cuvântul lui Dumnezeu. Pe măsură ce oamenii aud ori citesc Biblia, ei sunt mustraţi de păcatele lor, şi fiind apoi convinşi că Cristos este singurul Mântuitor suficient, fiind convertiţi la Dumnezeu. Nimeni nu poate fi mântuit fără ca, în vreun fel oarecare, nepieritorul Cuvânt al lui Dumnezeu să nu fi fost instrumentul acelei mântuiri. Samuel Ridout comentează, în The Numerical Bible („Biblia numerică"): „...cele trei lucruri „nepieritoare" (incoruptibile, neputrezicioase) pe care le avem în acest prim capitol sunt: „o moştenire nepieritoare" (versetul 4); „o răscumpărare nepieritoare" (versetele 18,19) şi „nepieritorul cuvânt prin care suntem născuţi (din nou) (versetul 23). Astfel avem o natură care este nepătată, în ton cu o moştenire nepătată de care ne bucurăm, pe baza răscumpărării ce nu-şi poate pierde niciodată valoarea. Ce minunat este să vedem cum peste toate a fost pusă amprenta perfecţiunii eterne, la toate acestea adăugându-se corolarul atât de nimerit şi „nepieritor" al unui duh blând şi liniştit.

Cuvântul este viu şi rămâne în veac. Chiar dacă cerul şi pământul ar trece, el, cuvântul, nu va trece niciodată, fiind stabilit pe veci în cer. Iar viaţa pe care o produce este, de asemenea, eternă. Cei care sunt născuţi din nou prin cuvânt sunt îmbrăcaţi cu caracterul veşnic al cuvântului.

În naşterea omenească, sămânţa care produce un copil conţine, în germene, toate trăsăturile copilului. De sămânţă depinde ce va fi copilul acela în viaţă. Pentru scopurile urmărite de discuţia noastră actuală, ne vom mărgini la observaţia că după cum sămânţa este pieritoare, tot aşa este şi viaţa umană izvorâtă din ea.