Nu, ci prin sângele scump al lui Cristos - asemenea sângelui unui miel desăvârşit, fără cusur. Cristos este un miel fără cusur şi fără pată, adică El este absolut perfect, în lăuntrul şi în exteriorul Său. Dacă un credincios este ispitit vreodată să se întoarcă la plăcerile şi distracţiile lumeşti, să adopte modalităţi şi tipare lumeşti, să devină ca lumea în căile ei false, atunci e bine să-şi aducă aminte că Cristos Şi-a vărsat sângele pentru a-l izbăvi de acel fel de a trăi. A reveni în lume înseamnă a traversa din nou acea mare prăpastie peste care Cristos a aruncat o punte, cu un preţ atât de mare. Dar, şi mai mult, acest gest ar echivala cu un act de ne-loialitate faţă de Mântuitorul.
„Trebuie să stăm şi să cumpănim bine lucrurile, pornind de la măreţia jertfei, în comparaţie cu enormitatea păcatului. Iar după aceea trebuie să ne hotărâm, odată pentru totdeauna, să terminăm definitiv cu tot ce ţine de lucrurile care L-au costat pe Fiul lui Dumnezeu însăşi viaţa Sa."