Aici intervine o schimbare de registru. Până aici Petru s-a ocupat de gloriile mântuirii noastre. Începând din acest punct, el se lansează într-o serie de îndemnuri bazate pe cele de mai sus. Jowett spune: „Actualul apel se bazează pe evanghelia introductivă. Impulsul spiritual este creat prin dinamismul faptelor superlative. Intensitatea datoriei se naşte în inima Evangheliei."
Mai întâi, Petru îi îndeamnă pe sfinţi să aibă coapsele minţii încinse - expresie cât se poate de interesantă. În ţările din răsărit, oamenii obişnuiau să poarte haine lungi, în gen de robă. Când voiau să meargă repede sau să nu fie împiedicaţi în mersul lor, îşi încingeau mijlocul cu o curea (vezi Exod 12:11). În felul acesta îşi încingeau coapsele. Dar ce vrea să spună Petru aici prin expresia: „a avea coapsele minţii încinse"? Păşind în mijlocul unei lumi ostile, credincioşii trebuiau să aibă grijă să se ferească de panică şi de elemente care ar putea să le distragă atenţia. În vremuri de prigoană, există întotdeauna tendinţa de a ne pierde concentraţia, de a intra în confuzie. O minte încinsă este una care rămâne tare, focalizată, calmă şi gata de acţiune. Ea este ne-îngreunată de teama de om sau de persecuţii.
Această stare de solidaritate mentală este încurajată şi prin cuvintele: fiţi treji din versetul 13. Adică nu cedaţi isteriei, ci daţi dovadă de stăpânire de sine. Duhul treaz este echilibrat şi stabil.
În continuare sfinţii sunt îndemnaţi să aibă privirile minţii lor îndreptate spre viitor, să fie optimişti: puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Cristos. Siguranţa Revenirii lui Cristos ne este prezentată ca motivaţie menită să ne ajute să îndurăm când trecem prin toate furtunile şi necazurile vieţii. Descoperirea lui Isus Cristos este înţeleasă în general ca o referire la revenirea Sa pe pământ, când El va fi descoperit în slavă. Dar mai poate să se refere şi la Răpire, când Cristos va veni să-Şi ia sfinţii.