Preaiubitul pescar se prezintă pe sine ca fiind Petru, apostol al lui Isus Cristos, ce primise de la Domnul Isus împuternicirea de a se număra printre cei doisprezece de la început, chemat să vestească un mesaj slăvit, cu o extraordinară putere transformatoare. Răspunzând apelului care i s-a lansat, când a fost bătut pe umăr, ca să spunem aşa, Petru a devenit pescar de oameni.

Toţi credincioşii sunt chemaţi să reprezinte interesele lui Cristos pe pământ. Toţi trebuie să fim misionari, fie în ţara noastră, fie în străinătate. Acesta este scopul central al vieţii noastre de urmaşi ai lui Isus, toate celelalte fiind subordonate acestui ţel unic.

Scrisoarea este adresată pelerinilor sau străinilor împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia. Cine erau aceşti exilaţi?

Faptul că Petru recurge la termenul „împrăştierea" (dispersiunea) ne predispune să credem că erau credincioşi evrei, pentru că Iacov foloseşte acelaşi termen cu privire la cele douăsprezece triburi ale Israelului (Iacov 1:1). Tot aşa termenul folosit la Ioan 7:35 îi desemnează pe evreii care erau împrăştiaţi printre Neamuri.

Dar este foarte probabil că Petru se adresează credincioşilor ne-evrei, care, în urma persecuţiilor, fuseseră împrăştiaţi printre naţiunile din jur. Procedând astfel, el ia o mulţime de nume care fuseseră aplicate anterior poporului pământesc al lui Dumnezeu şi le aplică noii societăţi a lui Dumnezeu, biserica. Astfel el îi numeşte aleşii (1:2), o generaţie aleasă, o preoţie regală, o naţiune sfântă, un popor pe care Dumnezeu şi l-a câştigat ca să fie al Lui (2:9). Mai există încă trei indicii potrivit cărora Petru se adresează credincioşilor ne-evrei: el aminteşte felul deşert de vieţuire pe care l-au moştenit ei de la strămoşii lor (1:14,18). Apoi îi descrie ca pe unii care odinioară nu formau un popor (2:10) şi în fine la 4:3 spune că în trecut trăiseră ca Neamuri. Prin urmare, există dovezi solide potrivit cărora Diaspora sau Dispersiunea la care se referă Petru este de fapt biserica creştină, alcătuită, în mare parte, din cei ce erau ne-evrei sau Neamuri înainte de convertire. Dacă cineva va obiecta că Petru a fost prin excelenţă apostolul evreilor, vom răspunde că asta nu l-a împiedicat să vestească Evanghelia şi Neamurilor. Negreşit, Pavel, apostolul Neamurilor, s-a ocupat şi de evrei, cărora le-a vestit Evanghelia.