Începând cu versetul 18, Ioan începe procesul maiestuos al încheierii epistolei sale, reiterând marile certitudini ale credinţei creştine.
Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte. De asta putem fi siguri: că cel care posedă natura divină nu practică încontinuu păcatul. Motivul ne este prezentat în continuare: Căci cel care a fost născut din Dumnezeu se păzeşte (dacă se citeşte varianta din textul critic: „îl păzeşte pe el" în loc de „se păzeşte", atunci cuvintele: „Cel care s-a născut din Dumnezeu" se vor referi la Cristos) şi cel rău nu se atinge de el. Ca la 3:9, asta se referă la credinciosul adevărat care perseverează sau se păzeşte prin intermediul naturii divine. Numai o atare persoană rămâne neatinsă de cel rău.