Ioan subliniază zădărnicia de a spune că cineva îl iubeşte pe Dumnezeu, urându-şi, în acelaşi timp, fratele. Pe măsură ce spiţele se apropie de central roţii, ele se apropie şi unele de altele. Tot aşa şi noi, pe măsură ce ne apropiem tot mai mult de Domnul, îi vom iubi tot mai mult pe fraţii noştri credincioşi. De fapt, nu-L iubim pe Domnul cu nimic mai mult decât îi iubim pe cei mai umili dintre urmaşii Lui. Ioan demonstrează imposibilitatea de a-L iubi pe Dumnezeu, pe Care nu L-am văzut, dacă nu-i iubim pe fraţii noştri, pe care i-am văzut.