În ochii lumii, ura nu este o faptă reprobabilă, dar Dumnezeu o numeşte ucidere. Şi, dacă stăm bine să ne gândim, aşa şi este ura: ucidere în embrion, căci există sâmburele sau motivaţia uciderii, chiar dacă actul propriu-zis nu s-a consumat încă. Astfel oricine îşi urăşte fratele este un ucigaş. Când Ioan spune că nici un ucigaş nu are viaţa veşnică rămânând în el, el nu spune prin asta că un ucigaş nu poate fi mântuit, ci subliniază doar faptul că un om care în mod caracteristic îşi urăşte semenii este un ucigaş potenţial, nefiind mântuit.