Iată dar a patra trăsătură distinctivă a copiilor lui Dumnezeu şi a copiilor diavolului. Cei care nu practică neprihănirea nu sunt de la Dumnezeu. Nu există teren neutru. Nu există nici o categorie de oameni care să aparţină şi uneia, şi celeilalte tabere. Copiii lui Dumnezeu se cunosc după vieţile lor neprihănite.
În această secţiune avem o continuare a celui de-al doilea test prin care se cunosc cei ce aparţin familiei lui Dumnezeu: testul iubirii - aceasta fiind o continuare a pasajului de la 2:7-17. De la începutul dispensaţiei creştine, s-a propovăduit că dragostea de fraţi este o obligaţie divină.
Termenul dragoste nu e folosit aici în sens de prietenie sau simplă afecţiune umană, ci de dragoste divină. Este vorba de a-i iubi pe alţii cum ne-a iubit şi Cristos. De fapt, acest lucru nu poate fi realizat cu propriile noastre puteri, ci numai prin puterea Duhului Sfânt.